Imagine din sat FOTO Facebook/ Forum Thassos
Sezonul estival se apropie și cei care nu au rezervat deja o vacanță în Grecia caută locuri noi în care să ajungă.
Unii revin de mulți ani pe litoralul elen și preferă să descopere locuri mai puțin frecventate de turiști.
Câteodată, experiențele sunt împărtășite pe grupuri dedicate, din mediul online. Este cazul unei românce care a dat unele indicii și a postat câteva fotografii cu satul pe care l-a vizitat, de care a fost fermecată.
„Cineva, nu spun cine, ne spusese că un sat mega frumos este deseori sărit de pe lista de „de vizitat” de către turiști. Știți care este? Vă ajută pozele. Noi am fost, ne-a plăcut și pun fotografiile cu gândul că au mai rămas 9 zile până vom face din nou o plimbare pe străzile înguste ale satului”, a scris aceasta pe grupul Forum Thassos.
„Am zis că ne mutăm acolo”
Câțiva dintre membrii grupului au recunoscut zona.
„Curat și liniștit, perfect pentru o cafea și o apă rece!”
„Sotiros… Am zis că ne mutăm acolo.”
„Este Sotiros. Am ajuns din întâmplare acolo și nu mi-a părut rău! Minunat!”
La o altitudine de 380 de metri, satul este descris ca purtătorul tradițiilor și poveștilor primitorilor săi localnici, care, deși puțini la număr în zilele noastre, prin toate mijloacele își păstrează zestrea culturală. Case și biserici vechi și ruine antice îl duc pe vizitator în altă eră.
„Cu o treaptă de civilizație, mai sus”
Satul este menționat și pe site-ul Am fost acolo.
„Un sat de munte grec bine construit, cu case din piatră și străzi înguste, abandonat de sătenii plecați mai la vale, la câțiva kilometri, pe malul marii, la Skala Sotiras, sat pescăresc situat cu o treaptă de nivel geografic mai jos, dar cu o treaptă de civilizație, mai sus, unde viața e mai ușoară decât la munte și hrana mai îmbelșugată. În Sotiros am văzut multe ulițe de piatră întortocheate, înguste sau “în trepte”, ce semănau cu cele ce le vedem noi în documentarele ce încearcă să reproducă unele secvențe din secolele XIV-XVII.
Casele tradiționale grecești, presărate printre unele case ceva mai moderne, așezate mai ales în partea de jos sau foarte sus, ale satului Sotiros, îți dau senzația de unicitate și farmec.”
„Astăzi cele două localități, Skala Sotiras și Sotiros, (ultima situată la o altitudine de 380 m deasupra nivelului mării și la 4 Km de litoral) nu depășesc 750 de locuitori, cam cât încape într-un mic cartier cu blocuri de 10-12 etaje, dintr-un oraș de pe la noi, majoritatea grecilor locuind pe malul mării. Aici, la Sotiros, e bine să vii pentru câteva ore, în zilele toride de august și să te adăpostești de arșița soarelui, pe o bancă, la umbra giganticilor platani din vechea piață și lângă izvorele fântânii coastruite în urmă cu două secole.
Există și două biserici bine conservate în Sotiros, mereu închise, le-am vizitat pe dinafară în urmă cu doi ani, cea din centrul sătucului poartă hramul “Schimbarea la față”… În piațeta dotată cu o mare parcare, la intrarea în sat, te întâmpină câteva izvoare ce curg de secole în niște frumoase jgheaburi și cuvete din piatră.
Peste tot, ruine, ruine, case dărăpănate și unele case frumoase dar închise, te privesc de după gardul unei eterne tăceri, ce nu-ți spune nimic și nu te duce nicăieri.
Sotiros e un sat format dintr-un amalgam de vechi și nou, un sat care te primește cu brațele deschide, nu-ți cere nimic, îți dă totul, te invită să-l vizitezi și încearcă, prin „bannerele” sale cu “house for rent” sau “house for sale” să-l și populezi, dacă se poate, căci cred că poți aici să-ți iei o proprietate “pe nimic”, și ai putea chiar și locui în ea, dacă nu ti-e frică de fantome.
